În mintea Oanei

Necunoscuta (6)

Sarcina ajunsese în luna a 4-a și se putea observa prin rochiile mele mulate, dar nu mă deranja, cel puțin nu lăsam să se vadă că mă deranja. Îmi purtam pântecul ușor rotunjit cu mândrie în public și îl ascundeam pe cât posibil în casă, urându-l în fieare zi mai mult. Aproape de luna a 5-a mi-am dat seama care era soluția problemei mele – un avort.

Aveam două variante: prima era un avort spontan, dar nu mă puteam baza pe asta, iar a doua era un avort provocat pentru care aveam nevoie de informații astfel încât să pară un avort spontan sau în urma unui accident. Timp de o săptămână am citit pe internet, având grijă să șterg urmele de fiecare dată, modalități prin care îmi puteam provoca avortul și am găsit cea mai la îndemână variantă – scările din casă.

În fiecare săptămână, o firmă specializată ne curăța casa. De mai multe ori m-am plâns că scările interioare era lustruite prea mult și riscam să alunecăm. Așa că am decis că asta va fi ocazia mea de a scăpa de copil. Așteptam ziua de sâmbătă ca pe o sărbătoare, chiar îmi pusesem o rochie mulată deși nu intenționam să ies din casă și am așteptat firma de curățenie care a apărut la ora stabilită. Pentru a fi sigură că planul va funcționa am urmărit-o pe femeia care lustruia scările minut cu minut și mi-am pus planul în aplicare imediat ce a terminat de curățat. Am coborât scările cu un braț de haine pe care urma să le donez, mi-am făcut curaj și am “alunecat”.

A fost groaznic – durere, lovituri, oase rupte, tot ce nu luasem în calcul atunci când am căzut. Am crezut că voi cădea câteva trepte și va fi de ajuns, dar nu! trebuia să cad până jos și să arăt ca un sac de box la final. Partea bună – căzătura nu a fost în zadar! Firma de curățenie a fost dată în judecată de Edward, am obținut o mică avere în urma procesului, femeia care se ocupa de scări a fost concediată – nici nu mi-a păsat de ea, era un simplu pion în planul meu, iar eu am fost tratată ca o persoană suferind de o boală rară timp de câteva luni. Edward se purta de parcă eram pe moarte și ămi îndeplinea orice dorință. Din nou, eram extrem de atentă să nu fac vreo mișcare ce ar fi trădat faptul că mă bucuram enorm pentru cum decursese planul meu de a scăpa de copil.

Medicul ne-a recomandat să așteptăm o perioadă înainte de a încerca să avem un copil, dar cum relația medic-pacient este confidențială, eu am decis că perioada propusă de medic să fie mai mare, cu mutl mai mare. Nu puteam să spun că nu vom putea avea un copil niciodată, deși îmi doream asta, în schimb, mă puteam bucura de cel puțin un an fără copil și cu toată atenția lui Edward îndreptată asupra mea. Părinții lui, mai ales Lilian, ne vizitau des, încercând să ne distragă atenția de la evenimentul nefericit din viețile noastre. Simțeam că nu mai am aer din cauza lor!

Am început să mă prefac că sunt obosită în timpul zilei, să stau cât mai mult timp în dormitor și să mă prefac că dorm, inclusiv tratamentul prescris se modificase – pastilele pe care le luam erau mai puternice și îmi provocau stările de somnolență, dar totul era spre binele meu și al recuperării mele. Bineînțeles, eu nu luam nici o pastilă și nici nu mă simțeam rău sau obosită, pur și simplu nu aveam chef de băgăcioși în viața mea! Așa că mă ascundeam în pat și butonam telefonul sau mă uitam la tv, cu urechile ciulite la orice zgomot pentru a nu-mi trăda adevărata stare.

Încet-încet mi-am “revenit” și mi-am reluat viața de dinainte de copil, nu mai lucram de ceva timp, pentru că nu mai avea rost, iar Edward fusese de acord, chiar îmi propusese de mai multe ori să renunț la job și să mă ocup cu altceva, dar eu vroiam să par independentă și să am o carieră, nu să trăiesc din banii lui Edward. De fapt, acesta era scopul meu, dar nu îmi doream să îl știe nimeni!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Textul selectat nu poate fi copiat!