În mintea Oanei

Necunoscuta (7)

Trecuseră aproape 4 ani de la căsătorie și nimic nu se schimbase între mine și Edward: el mă iubea la fel de mult sau poate chiar mai mult, eu îi iubeam banii și puterea socială, copilul trecuse pe un plan foarte îndepărtat pentru că încă era un subiect sensibil pentru mine, părinții lui mă iubeau în continuare, călătoream mult. Totuși, eu mă schimbasem și începeam să mă plictisesc de oamenii ăștia care îmi îngrădeau libertatea. E drept că nu puteam să îmi continui viața luxoasă dacă renunțam la ei, dar era necesar acest pas pentru că simțeam că autocontrolul care funcționase perfect până acum începea să dea rateuri și nu îmi permiteam asta acum când eram pe punctul de a nu mai depinde de nimeni!

Plănuisem moartea lui Anne și a lui Tom pentru a le moșteni micuța avere, apoi găsirea bărbatului perfect, avortul și acum moștenirea averii lui!

Trebuia să fiu extrem de atentă și să găsesc o modalitate pentru a-l elimina pe Edward, dar și pe mine! Nu puteam să rămân în familia Harrington și să îi văd pe părinții lui mereu. Așa că am început planul acum un an. Am considerat că e destul timp pentru a pregăti totul și pentru a pune planul în aplicare. Am început să pun lunar și chiar săptămânal sume considerabile de bani într-un cont deschis pe un nume nou care să nu dea de bănuit nimănui. Am creat o persoană nouă al cărei nume nu îl veți afla (nu am muncit atât de mult încât să stric totul acum), apoi am cumpărat actele necesare: carte de identitate, pașaport, certificat de naștere, diplome de la diverse școli (bineînțeles unele decente care să mă ajute în caz că aveam nevoie de un job până să pot folosi banii din cont), inclusiv un permis de conducere. Pentru a mă asigura că nu voi fi recunoscută, mi-am programat o serie de mici operații pentru a-mi schimba fizionomia, am investit în haine comode și simple, nimic de firmă sau ostentativ, lentile de contact, vopsea pentru a-mi schimba culoarea părului. Dintr-o blondă cu ochii verzi urma să devin … ați crede că nu am învățat nimic, dar de fapt eu știu totul, așa că nu veți primi nici un indiciu despre cum arăt acum.

Nici părinții mei adoptivi nu m-ar fi putut recunoaște la final de transformare!

Pentru că urma să sărbătorim 5 ani de căsătorie, am plănuit o excursie cu elicopterul la una din casele de vacanță ale familiei Harrington din munți, care urma să fie perefectă pentru mine, dar nefericită pentru soțul meu! Cred că e prima dată când îi spun așa – soțul meu și ultima! Am citit cam tot ce puteam despre elicoptere și cum funcționează, care sunt cele mai întâlnite probleme și defecțiuni, așa că a fost o joacă de copii să umblu la câteva fire care să provoace un “accident”. Elicopterul s-a prăbușit în vârful munților, explozia distrugând orice urmă a ocupanților. Lilian și Hugh au suferit și au “îngropat un fiu și o fiică” așa cum au scris mai toate ziarele.

Probabil vă întrebați cum am scăpat eu? Foarte simplu, nu am fost în elicopter! Avantajul unui elicopter este că te poți deplasa cu ușurință și rapiditate dintr-un loc într-altul, așa cum a făcut și Edward când am realizat că îmi uitasem tratamentul de fertilitate. O, da, nu v-am zis?! Ăsta era cadoul meu pentru el – un copil, pentru care trebuia să urmez un tratament. Lui Edward i-au sclipit ochii la auzul cuvântului “copil” și a sărit în elicopter pentru a-mi aduce pastilele-minune! Doar că nu a mai ajuns la destinație!

Am auzit bubuitura și ăsta a fost semnalul plecării mele, bineînțeles după ce am lăsat cana de la cafea în mașina de spălat pentru a păstra toate aparențele.

Mi-am pus hainele de drum, mi-am luat bagajul minuscul și am ieșit prin ploaie spre satul de la poalele muntelui pentru a aștepta autobuzul spre oraș. Dacă nu ar fi fost ploaia, nu cred că aș fi fost atât de norocoasă!

Am ajuns în oraș și m-am cazat la clinica unde urma să fiu operată și unde tot personalul putea fi cumpărat. Am donat o sumă generoasă din timp, stabilind cu medicul care mă va opera că o rudă de-a mea va veni la clinică pentru câteva retușuri, o rudă care semăna izbitor de mult cu mine. Înregistrată sub un nume fals, nimeni nu mă putea găsi. Am petrecut aproape 2 luni în clinică pentru a fi sigură că orice urmă a operațiilor dispăruse și fața mea cea nouă nu ridica întrebări. În tot acest timp, am urmărit știrile care difuzau imagini de la locul accidentului care arăta mai terifiant decât m-aș fi așteptat. Explozia distrusese elicopterul, iar flăcările o parte din vegetația din jur. Părinții lui Edward erau distruși de pierderile suferite și mă numeau și pe mine “fiica lor”, fiica pe care nu au avut-o niciodată. După cele 2 luni petrecute în clinică, am primit aprobarea să plec, lăsând în urma mea încă o sumă generoasă de bani. Toate documentele care erau legate de șederea mea și operațiile suferite au fost șterse de parcă nici nu ar fi existat. De asta iubesc banii, poți obține orice cu ei atât timp cât îi ai!

Mi-am luat o cameră la un hotel decent din New York, apoi mi-am cumpărat un laptop și un telefon, după care mi-am ales destinația – una clișeică, bineînțeles! Din nou, nu o veți afla! Tot ce trebuie să știți este că nu regret nimic din ce am făcut, totul a fost pentru binele meu! Scrisoarea pe care o citiți acum este numai pentru a vă demonstra cât de ușor pot fi duși de nas oamenii, cât de naivi sunt și cât de puternică poate fi o femeie care știe ce vrea și face totul pentru asta!

Cu drag,

Claire

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Pun scrisoarea într-un plic și o abandonez pe masa din dormitor, pentru că îi aud vocea lui Edward strigându-mă să plecăm spre casa din munți cu elicopterul. Îmi va fi dor de casa asta, poate și de viața pe care am dus-o până acum, dar știu sigur că banii pe care îi am acum în bancă vor șterge aceste doruri insipide în câteva zile!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Textul selectat nu poate fi copiat!