Jurnal de cititoare

„Trezirea” – Kate Chopin



"Pentru ea, trecutul nu însemna nimic, nu-i oferea nici o lecție pe care ar fi fost dispusă s-o urmeze. Viitorul era un mister pe care nu încerca niciodată să-l descifreze. Numai prezentul era important, îi aparținea ca s-o tortureze așa cum făcea în acest moment, având convingerea nemiloasă că pierduse ceea ce poseda și că i se refuzase ceea ce aștepta ființa ei pasionată, trezită din nou la viață."

Scriam acum puțin timp că fac parte dintr-un grup de lectură care își propune să citească un roman clasic lunar. La final de lună, bineînțeles, dezbatem ceea ce am citit. Pe lângă aceste dezbateri, grupul are parte și de concursuri. Astfel că în luna august am particpat și … am câștigat romanul de față – „Trezirea”, pe care nu îl aveam în bibliotecă.

Romanul lui Kate Chopin o are în centru pe Edna Pontellier, soție și mamă devotată în aparență, femeie cu spiritul zdrobit în realitate, subjugată unei căsătorii lipsită de iubire și respect. Pentru vremurile în care a fost scris romanul, atitudinea este una cât se poate de normală, firea femeii fiind pusă sub semnul întrebării din cauza dorinței Ednei de a fi liberă. Pentru vremurile în care trăim, dorințele Ednei sunt cât se poate de tangibile, iar reacțiile celor din jur sunt de blamat.

"Îi reproșă soției lipsa de grijă și supărătorul obicei de a-și neglija copiii. Dacă nu era obligația mamei să se ocupe de cei mici, atunci a cui naibii era? El era ocupat până peste cap cu afacerea sa de brokeraj."

Edna începe o relație extraconjugală cu un bărbat asemănător ei, dar, când legătura se termină, femeia consideră că trebuie să își revină la vechiul sine – mamă și soție iubitoare. Problema apare atunci când Edna realizează că nu se poate întoarce de unde a plecat, pentru că nu este adevărata ea. Împărțită între iubirea pentru un bărbat care nu o mai dorește și iubirea copiilor ei, Edna alege o a treia variantă pentru a scăpa din colivia în care trăiește.

"Își dădu seama că ea însăși - ființa sa prezentă - era oarecum diferită de ființa de altădată. Nu bănuia nicidecum că vede cu alți ochi, că descoperă în sine stări no care dădeau un anumit colorit ambianței și schimbau tot ceea ce o înconjura."

Pe parcursul romanului am simțit foarte bine nuanțată ideea patriarhatului, prin atittudinea soțului Ednei și a sfaturilor oferite de cei din jur – practic, domnul Pontellier este foarte indulgent cu felul de a fi al soției sale și ar trebui să „pună piciorul în prag”.

Deși nu sunt de acord cu relația Ednei, o pot înțelege, femeia dorindu-și pur și simplu o viață în care alegerile să îi aparțină și nu să îi fie dictate. Feminismul propovăduit pe toate canalele în zilele de azi nu avea nici un nume atunci când romanul a fost scris, drept urmare, personajul Ednei poate fi unul scandalos, instigator, numai și pentru că s-a scris despre el. Posibil ca multe femei ale vremii să fi fost în situația Ednei, dar fără curajul ei de a face după bunul ei plac. 

Cartea a fost publicată de Editura Rao și o puteți găsi aici.

Nota Goodreads: 4/5

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up
Textul selectat nu poate fi copiat!